Totusi iubirea
Iubirea poate învinge orice! A iubi este însăși esența vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană și iubirea poate să însoțească toate celelalte acte fundamentale ale noastre.

marți, 22 noiembrie 2016

Iubirea e ca un drog

Va ofer și vouă mai jos niște versuri pe care le-am citit undeva și mi-au plăcut foarte mult. Sper sa vă placă!




Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci

Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Mă drogai cu-n sărut şi nimic nu conta
Eram doar tu si eu, totu-n jur dispărea
Eu ştiam că iubesc şi credeam că iubeşti
Doar că nu eram eu iubirea ta.

Timpul va vindeca toată durerea mea
Noaptea va alina toată tristeţea mea.

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Mi-ai lăsat amintiri, aş fi vrut să le şterg
Mult prea multe greşeli, n-am ştiut să le-ndrept
Şi nu vrea să iubesc, nu mai ştiu să iubesc
Nu mai vreau să fii tu iubirea mea

Timpul va vindeca toată durerea mea
Noaptea va alina toată tristeţea mea.

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci

Iubirea ca un drog cu-ncetul mă omoară
Nimic nu are sens şi nopţile sunt reci
Credeam, dacă iubeşti nu poţi să faci să doară
Doar pozele-au rămas tu ai ales să pleci.

luni, 27 iunie 2016

Binele ce pleacă se va și întoarce

Orice bine sau rău făcut cândva cuiva, cu siguranță se va întoarce mai devreme sau mai târziu!
Vreau să vă ofer mai jos o poveste minunată și adevarată cu o morală extraordinară. Sper să vă placă și vouă în aceeași măsură în care mi-a plăcut și mie!
Cineva a spus cândva: ,,Ce pleaca se și întoarce.
Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian.
Într-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigăt de ajutor venind dintr-o mlaștină aflată în apropiere. Și-a lăsat uneltele și a alergat la mlaștină. 
Acolo, plin de nămol, se afla un baiețel îngrozit care se lupta să scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma să fie o moarte înceată și îngrozitoare. 
A doua zi, o trăsura luxoasă s-a oprit la ușa fermierului. Un nobil elegant a coborât din ea și s-a prezentat ca tatăl băiatului pe care fermierul îl salvase. "Vreau să te plătesc", a spus nobilul. "Ai salvat viața fiului meu".
"Nu, nu pot să accept bani pentru ceea ce am făcut," i-a răspuns fermierul refuzând oferta. În același moment, fiul fermierului a apărut în ușa casei.
"Acesta este fiul tau ?"  l-a întrebat nobilul .
"Da", a răspuns mândru fermierul .
"Hai să facem o afacere. Lasă-mă să-i ofer aceeași educație pe care o va primi și fiul meu. Dacă și el este ca tatăl lui, cu siguranță va deveni un om cu care să te mândrești." Și asta a și făcut nobilul. 
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune școli ale vremii, a absolvit Școala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra și a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.
Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlaștină s-a îmbolnavit de pneumonie.
Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina descoperită de tânărul medic, fiul fermierului sărman Fleming.
Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului său ? Sir Winston Churchill, viitorul premier britanic.

joi, 9 iunie 2016

Gelozia

Am decis ca azi să vă vorbesc despre gelozie. Trebuie sa vă mărturisesc că și
eu am fost gelos și, evident ca și eu am iubit și iubesc.

Una dintre ideile legate de gelozie ce se vehiculează foarte des și care are foarte multi adepți este aceea ca dacă nu ești gelos, nu iubești? Oare așa să fie? Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau deloc așa. De ce? Păi să vedem... Ce anume te face să fii gelos? Simțul proprietății, lipsa încrederii în tine, lipsa încrederii în cealaltă persoană. Nicidecum dragostea....

Și am să le iau pe rând. Simțul proprietății... pai aici multe persoane au impresia că dacă iubesc cealaltă persoană devine automat proprietate personală. Nimic nu este mai greșit decât aceasta. Orice persoana care are o părere de genul acesta nu iubește. Iubirea leagă, dar nu oferă drepturi totale asupra unei persoane. Dar, pentru ca iubești, tu devii proprietatea acelei persoane pe care o iubești (pentru că o iubești, și ești gata sa te sacrifici pentru binele ei, să treci peste orice doar pentru ca ea să fie fericita... peste orice, deci chiar si propria fericire). Poate ca iubirea înlănțuie, dar nu persoana pe care o iubești este înlănțuită, ci tu, pentru ca tu ești în stare să faci lucruri pentru ea. Nu vei putea niciodată sa-i ceri sa te iubească sau măcar să te iubească asa cum o faci și tu. Dacă o persoană reprezintă totul pentru tine nu-ți dă dreptul să-i ceri sa reprezinți și tu totul pentru ea. Așa că simțul proprietății nu-și prea are rostul. Persoana cu care te afli în relație este a ta, dar este a ta pentru ca așa a ales ea, nu pentru ca așa ai ales tu. Iar dacă ea dorește să nu mai fie a ta, e liberă să o facă. Și chiar dacă e a ta, asta nu-i împiedică pe alții să se uite la ea. Sau poate voi sunteți geloși și în momentul în care ceilalți va admiră propriile haine? Doar și alea sunt ale voastre! Și credeți-mă, sunt mai ale voastre decât cealaltă persoană.

Iar în momentul în care ești gelos când persoana de lângă tine se uita după alte persoane, aici intra în discuție atât simțul proprietății, cât și o uriașă lipsă de încredere, atât în tine, cât și în celălalt. Până la urma, orice persoana va vedea, mereu, alte persoane care arată bine. Oricât de mult și-ar dori, nu va putea sa te considere cea mai frumoasă persoană din lume. Dar faptul ca se uită după o altă persoană, că o consideră mai frumoasă, sau poate că doar îi atrage privirea dintr-un anumit motiv, fără ca măcar să însemne că o place fizic mai mult, nu înseamnă nici că o să te părăsească, nici că o să te inșele. Nici că persoana aceea ar reprezenta mai mult decât reprezinți tu, și nici măcar că-și imaginează mai știu eu ce scene. E de datoria ta să știi să-i arăți persoanei iubite ca ești mai valoros decât orice altă persoană pe care ar fi posibil sa o întâlnească vreodată, iar dacă persoana respectivă nu realizează asta, doar ea pierde. Oricât de specială este, dacă nu observă cât de special/ă ești tu, atunci nu e persoana potrivită pentru tine, ci doar o oarecare. Dacă alege o persoana cu un nivel mai jos, nu face decât să demonstreze că și el/ea se află cu un nivel mai jos.

Și, în afară de aceste aspecte, la ce iți folosește să fii gelos/geloasă? Crezi că ai mai mult control? Oprind pe cineva să facă anumite lucruri, vei putea ști sigur că nu le face? Sau, a controla toate lucrurile ce-i aparțin persoanei respective, crezi că-ți demonstrează ca nu te înșeala.......

marți, 7 iunie 2016

Croaziera

Vreau să vă redau mai jos o poveste foarte interesantă, cu tâlc și multă
înțelepciune, peste care am dat întâmplător zilele trecute. Sper să vă placă!


Doi tineri căsătoriți erau într-o croazieră pe mare. La un moment dat nava a avut un accident și a început să se scufunde. În momentul în care au ajuns la barca de salvare, și-au dat seama că în barcă este spațiu doar pentru o singură persoană. În acel moment, bărbatul a făcut un gest incredibil: și-a împins soția și a sărit repede în barcă.

Femeia, rămasă pe nava care se scufunda, șocată de atitudinea soțului său a început să plângă și a spus….”

În acel moment profesorul s-a oprit în fața elevilor săi și i-a întrebat: “Ce credeți că a strigat?”Cei mai mulți dintre elevi au răspuns: “Te urăsc!”

Apoi, profesorul a observat un copil care stătea cuminte în banca lui. L-a întrebat care este părerea lui. Elevul a răspuns: “Eu cred ca a strigat "Ai grijă de copilul nostru!"

Profesorul a rămas fără cuvinte. “Ai mai auzit povestea asta înainte?” – și-a întrebat el elevul.

Băiatul a clătinat din cap: “Nu, dar asta a spus mama tatălui meu înainte de a muri.”

Profesorul s-a întors către clasa: “Răspunsul este corect. Nava s-a scufundat, bărbatul s-a dus acasă și a avut grijă de fiica lui de unul singur. Mulți ani mai târziu, după moartea bărbatului, în timp ce cauta anumite lucruri prin casa fata a găsit jurnalul tatălui său.
Aceasta a început sa răsfoiască jurnalul si a ajuns la povestea mortii mamei sale; în momentul în care parinții săi au mers în croaziera, mama ei fusese diagnosticata cu o boala terminala. În momentul scufundării vasului, tatăl s-a grăbit sa se tina cu dinții de singura șansă de supraviețuire:

“Mi-am dorit sa ma scufund pe fundul oceanului cu tine… dar, de dragul fiicei noastre, trebuie sa te las sa pleci din aceasta lume inaintea mea, singura… Îmi pare rău, dragostea mea.” – erau ultimele randuri din jurnal.”

Povestea s-a terminat, iar clasa era toată tăcută.

Între bine și rău există multe alte complicații, greu de înteles pentru multi. Intr-o zi, fiecare dintre noi va disparea… ne va fi dor de conversatiile despre tot si nimic. Ne va fi dor de toate visele pe care le-am vazut.

Vor trece zile, luni, ani… intr-o zi, copiii nostri se vor uita la pozele noastre si ne vor intreba: “Cine sunt acesti oameni?” Iar noi, zambind cu lacrimi in suflet, vom spune: “Ei au fost oamenii cu care am avut cele mai bune clipe din viata mea."

Dacă v-a plăcut și, eventual v-ați regăsit în unul dintre personajele poveștii, ma bucur foarte mult!

vineri, 22 aprilie 2016

La multi ani, Floare!

Duminică este Sărbătoarea Floriilor, așa ca urez și eu la mulți ani, multă sănătate și numai bine tuturor florilor din România și din toată lumea!
Așadar, LA MULTI ANI, Floare, Florina, Viorica, Liliana, Margareta, Iris, Flori ș.a.m.d.!!!

Se zice că în vremea de demult o femeie avea un băiat, și băiatul acela se numea Lazăr, și era slab și dorea să mănânce plăcinte.
Însă mama lui n-avu când să facă și să îi dea plăcinte de mâncat, și Lazăr muri de dorul plăcintelor. Și ziua, în care a murit el, era o zi e sâmbătă.
Mama lui, văzând aceasta, se întristă și începu a plânge și a zice:
 — Să nu fie iertată de Dumnezeu femeia aceea, care nu face în Sâmbăta lui Lazăr plăcinte.
Și de atunci fac femeile întotdeauna în Sâmbăta lui Lazăr plăcinte.

vineri, 25 martie 2016

Fluturii în stomac

                 Îți mai amintești care au fost senzațiile pe care le-ai trăit atunci când te-ai îndrăgostit prima oară? Simțeai acel gol în stomac, în care fluturii iși făceau de cap, nu puteai să iți iei privirea de la el (ea) sau, din contră, te sfiai, încercând să te ferești, îi urmăreai pe ascuns toate mișcările, pofta de mâncare îți dispăruse, nu găseai cuvintele în momentul în care ați avut prima conversație și lista de "simptome" ar putea continua la nesfârșit, pentru că fiecare dintre noi simțim în moduri și la intensități diferite aceste sentimente.
            Senzația de nesiguranță, palmele transpirate și fluturii în stomac sunt câteva "simptome" care arată că te-ai ales cu una dintre cele mai plăcute boli: dragostea! Nu există om care să nu fi simțit că stomacul său face adevărate acrobații atunci când persoana dragă se află în preajmă.
            Ochii văd, inima cere, fluturaşii răsar în stomac. Povestea e clasică, s-a întâmplat cam tot de atâtea ori câţi fluturi există pe lume. De la omidă şi până la fluture, vorbim despre îndrăgostire.
          Dragostea nu apare aşa, tam-nesam. Înaintea ei, a fost şi este îndrăgostirea. Scânteia care aprinde focul dragostei pentru romantici, începutul sfârşitului pentru pesimişti, reacţiile chimice din creier pentru neurologi – îndrăgostirea a făcut să curgă multă cerneală, lacrimi şi, de ce nu, vin ori altă licoare – fiecare la timpul lor. De unde până unde ne îndrăgostim şi mai ales de cine, de ce dispar fluturii din stomac şi unde se duc ei – despre toate acestea povestim cu drag şi simț critic aici.
             E ușor să spui că simți fluturași în stomac. Dar cât de ușor este să descrii ce sunt de fapt? Sau în ce situații apar?.....
              Ai trăit momentul ala în care te uitai la ceas de 1000 de ori pana sa se facă ora la care trebuie sa ieși din casă să te vezi cu iubita/iubitul la prima întâlnire? Emoții, palme umede, gura uscată, ai avut 1000 de idei de cafenea unde sa va vedeți…parca nici măcar una dintre ele nu mai era atât de ok. Flori? Pantofii sunt ok? Fuga la mașină…sa nu întârzii. E fix momentul când nu trebuie sa faci asta.
Și ajungi…te așezi la masa…și vine…încerci să o/îl atingi de fiecare dată când ai ocazia…chipurile din întâmplare. Da..știu ce ai. Se numește emoție, fior…ești îndrăgostit/ă. Cum se manifestă? În stomac. Printr-o ploaie de fluturi ale căror aripi fac un zgomot înfiorător.. și e greu…cel mai greu…. să te stăpânești.
               Tu ce și cum ai simțit când te-ai îndrăgostit?

marți, 15 martie 2016

Povestea vasului crăpat

Vă redau mai jos o mică poveste foarte intereresantă pe care am găsit-o undeva acum câteva zile și mi-a plăcut mult. Sper sa vă placă și vouă!

O femeie bătrâna din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băț, și le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mandru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat îi era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"
Batrana a zambit:
"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?
Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa."

marți, 8 martie 2016

Ziua Internationala a Femeii (8 Martie) - Scurt istoric

       La mulţi ani la toate mamele, iubitele, soţiile, doamnele şi domnişoarele cu ocazia zilei de 8 Martie!!!
          Sărbătoarea datează din timpul legendelor despre zeii Olimpului, când grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor, festivalul Hilaria desfăşurat de pe 15 până pe 18 martie. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei prin urmare sărbătorit în calendarul roman.

8 martie Ziua Femeii. “Duminica maternităţii”

      Istoria Zilei Femeii începe însă undeva în jurul anilor 1600, când în Anglia se sărbătorea “Duminica maternităţii”. Cu această ocazie, oamenii aveau o zi liberă, când mergeai în vizită şi duceai mamelor prăjituri. Obiceiul primise numele “mersul la colindatul mamei” şi în acea zi fiecare mamă din Regat primea o prăjitură tradiţională, apoi mamele le dădeau copiilor binecuvântarea.
         Mai târziu, sărbătoarea este reluată în Statele Unite, reinventată însă mai puţin de dorinţa omagierii mamei, ci ca manifest împotriva inegalităţilor sociale şi a discriminării dintre sexe. Tot ei sunt primii care au “transformat” sărbătoarea femeii într-una dedicată mamei, iar preşedintele George Washington (1732 – 1799) a contribuit în mod simbolic la această tradiţie, după ce a adresat mamei sale o declaraţie înduioşătoare în public.
            Probabil ca sentimentele sale pentru propria mama i-au inspirat profund pe americani, care au dedicat aceasta zi în mod deosebit ziua mamei.
  În Romania, 8 Martie se sărbătoreşte din perioada regimului comunist, începând cu anul 1965.

marți, 26 ianuarie 2016

Ochii tai

Mi-era dor de ochii tai...
Atat de calzi, de sinceri, de frumosi...
Sa-i privesc si sa ma pierd in ei,
Cu ei tu sufletu-mi descosi..

Mi-era dor de ochii tai,
De zambetul tau cald si inimos --
Nu prea mai stiu sa dau de ei,
Fara ca sufletul sa ti-l descos...

Stiu ca sunt doar imagini de-o clipa,
O clipa de mult trecuta si pierduta,
O clipa in care poate erai fericita
Si aventura vietii era tocmai inceputa...

Mi-a ramas inima lipita
De imaginea ta surazatoare,
In acea binecuvantata clipa,
Pentru mine .. nemuritoare.

Nu stiu daca mi se va mai intampla
Sa ma indragostesc asa...
Daca-o fi sa fie.. n-o sa fie bine...
Fiindca m-am indragostit de tine.

Stiu ca o lume ne desparte
Si ca nu am nici o sansa...
Stiu ca esti departe...
Si totusi .. traiesc in transa...

miercuri, 23 decembrie 2015

De ce mi-e dor de tine?

A venit momentul să răspund la o altă întrebare care cred că va ajuta, inspira sau poate liniști multe suflete.  Și pentru ca îmi place să fiu sincer cu mine, dar și cu tine, trebuie să-ți spun ceva: am ales întrebarea asta, nu pentru ca aș ști răspunsul la ea,  dar am ales-o cu inima pentru ca și eu mi-am adresat de foarte multe ori această întrebare. Este ocazia perfectă să-mi întreb sufletul și mintea pentru a afla răspunsul potrivit, atât pentru mine, dar mai ales pentru tine.

Am să te rog să-ți schimbi starea de spirit chiar acum, să-ți schimbi frecvența gândurilor. Da, fă asta chiar acum și fără să stai pe gânduri. Și îmi vei spune tu, ușor revoltat/ă:  „Pai cum să-mi schimb starea de spirit și gândurile dacă mie îmi este dor, mi-e cumplit de dor?”, iar răspunsul meu va fi simplu, dar ferm:  Fă așa! Mintea ta va insista să te avertizeze „ Păi cu ce mă ajută să fac asta dacă tot îmi va fi dor?” Insist, fă ce-ți spun, fără să te mai întrebi nimic. Fără să mai pui la îndoială esența  rugăminții mele.

Plin de sensuri si imposibil de explicat, dorul amesteca in el regret, nostalgie si iubire. "Mi-e dor de tine" - cand esti departe, "mi-e dor de tine" - asa cum erai la inceput, "mi-e dor de noi doi" - cand eram impreuna, "mi-e dor" - sa te tin in brate", "mi-e dor" - sa-mi spui ca ma iubesti. Toate sunt situatii in care ne-am simtit fericiti, situatii trecute, absente in prezent si pe care am vrea sa le readucem.
Am putea oare sa ne referim la dor ca la o lipsa? Iti doresti ceva ce nu ai, dar ai avut candva. In acest sens ar fi ceva pierdut si dorul s-ar apropia de durere, de regretul de a fi pierdut ceva, pe cineva, poate o stare, poate o perioada, poate doar un moment.

Am putea insa sa ne amintim ca atunci cand spunem "Ce dor mi-a fost de tine!", este semnul unei regasiri, al unei intalniri mult asteptate. E multa dorinta in aceste cuvinte, multa pasiune, poate chiar sete de celalalt, am putea spune. "Ce mult mi-ai lipsit, ce bine ca te am din nou aici, cat de departe ai fost, dar acum suntem din nou impreuna".

Dincolo insa de a alege intre durerea absentei si dorinta din momentul regasirii, ne referim la dor ca la o stare, pe care indiferent de prezenta sau absenta celui iubit, o avem inauntrul nostru. Deja cand spunem "mi-e dor", il avem pe celalalt in minte, in suflet, este in noi. Ne este dor de cine ne este drag, de cel pe care il iubim, il dorim, il asteptam. Deci insasi exprimarea dorului, a dorintei de celalalt, ne face sa fim impreuna cu el, sa ne gandim la el, sa ne amintim momente petrecute impreuna. Uneori chiar ne dam seama ca suntem indragostiti cand simtim ca ne e dor de celalalt, ca o zi e prea lunga pentru a nu-l vedea, ca numaram clipele pana cand ne vom saruta din nou.

Din alta perspectiva, auzim si replici de genul: "Inca il mai iubesc, inca imi este dor de el, inca il mai visez, desi ne-am despartit". Asta pentru ca inauntrul nostru ramane o particica din celalalt chiar daca este peste mari si tari, chiar daca este departe in timp.

vineri, 23 octombrie 2015

Amor, amor...

Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine
Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine;
Vremea şterge toate, nu e vina ta.

Când te-aveam în braţe, buza ta cea dulce
Roua fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă şi venin mi-aduce,
Astfel ţi-este sexul, nu e vina ta.

Aurul şi slava îţi goni amoru,
Şi-ţi văzui credinţa că în vânt zbura,
Ţi-ai închis şi rana, îţi peri şi dorul
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Cinste şi iubire, dragoste, credinţă,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntâmpla;
Nu cunoşti iubire, nu simţi pocăinţă,
Astfel ţi-este sexul, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ţi necredinţă,
Inima-mi tot bate orcând te-oi vedea;
Înger eşti în ochi-mi, sfântă mult fiinţă,
Astfel e amoru, nu e vina mea!

vineri, 18 septembrie 2015

O poezie de dragoste scrisă de maestrul Corneliu Vadim Tudor

Va redau mai jos una dintre superbele poezii de dragoste ale maestrului Corneliu Vadim Tudor.
A fost un mare om, un mare român, o adevarată personalitate a culturii și societății românești.
E cazul sa plecăm cu toții capul în fața activității și operei acestui mare OM și ROMÂN! 
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!
Maestre, vei rămâne pe veci în inima și sufletele noastre!

 

 

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
E îmbătat de muzici în amurg
Palate de cleştar din filme triste
Răsfaţă ochii lui de demiurg

Înduplecat ca fiara în capcană
Cu pieptul podidit de-o rană grea
Prin vămile orbirii se înalţă
Pentru a-şi lua lumină de la Ea.

Şi toată viaţa lui se face orgă
În catedrala unui câmp de maci
Iniţiat în tainele nuntirii
Reîncarnarea unui antic vraci.

Preschimbă-n aur tot ce va atinge
Depune jertfe pe altarul Ei
Mărinimos ca prinţul ce salvează
Creştinii daţi la gropile cu lei

Un sentiment între extaz şi jale
Ceva bolnav şi purificator-
Când un bărbat iubeşte o femeie
Se-mperechează îngerii în zbor.

sâmbătă, 1 august 2015

Dor de tine, dor de noi...

        Nu mă întreba, te rog de ce iți scriu, probabil aș spune că e cea mai grea întrebare la care nu aș avea răspuns, aș posta ca un trandafir mut în fața ta fără să pot spune de ce, de ce mă aflu aici, de ce mă gândesc că exiști pentru mine, de ce ești încă aici.

       Ai fi meritat sa ma adresez cu "draga mea" dar ești mai mult de atât, mi-e greu sa te numesc "scumpa mea", dar mi-e drag, mi-e totul, mi-e cel mai frumos sa încep prin a-ți scrie "Te iubesc"

Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, de tot ce e frumos, de tot ce mi-a strâns sufletul de al tău în tot acest timp.

      Nu am răspunsuri, nici măcar întrebări, nu mai am cuvinte nici macar ganduri,nu vreau sa conturez vise si sperante, le-ai cunoaste mai bine ca mine, dar tot ce simt e ca,  mi-e dor de tine de intreaga ta fiinta, de toata iubirea ce sta pitita in pieptul meu, de teama sa nu o stingi. Nu mi-e dor de "ele" ma doare nespus sa imi duc chiar si pentru o clipă gândul cî cineva a avut puterea de a-mi alunga zambetul din privire, de atatea ori, insa...mi-e dor de toata fiinta ta, de tine, tu al meu!

      Astazi sunt fericit, sunt foarte fericit, pentru că pot să mă bucur de viața ta inima mea, cu cea mai frumoasă dragoste ce ți-o port .

Nu stiu ce am reprezentat pentru tine, din ce parte a corpului am facut parte, din care intreg, nu stiu de ce ma alungi, de ce ma tii strans la piept, nu stiu daca ma urasti sau cat ma iubesti insa tot ce simt sa iti spun si sa stii este ca:

       Te iubesc din toata inima mea si daca astazi iti scriu, deși m-ai scos de atatea ori din viata ta, desi am promis de atatea ori ca nu te voi mai deranja si a doua zi m-ai gasit la geamul tau sau langa perna ta, nu este pentru ca nu am cuvant sau mi-am pierdut echilibrul si caracterul, este pentru ca esti parte din mine si nu stiu cum e fara tine, nu vreau sa stiu. 


joi, 30 aprilie 2015

De unde știi ca te-ai îndrăgostit?

Cum vine treaba cu sentimentele astea?... Azi voi scrie despre momentul când
apare dragostea în viața fiecăruia. Greu subiect, stufos, ofertant. Vorbim despre cum evoluează dragostea de la copilărie până mai târziu. Cum e când se aprinde becul ăla în cap și spui că ești îndrăgostit? Sa vedem...

Când eram puști, treaba stătea în felul următor: îmi plăcea o fată din clasă, ma tot învârteam în jurul ei, îi dădeam târcoale, mai împrumutam o riglă de la ea, o mai trăgeam de păr, o mai ciupeam sau înțepam etc. Multe erau pe genul fizic. Îți plăcea cum arăta și atunci o trăgeai de par, așa se manifesta pe atunci dragostea. Îi scriam numele pe marginea caietului și se vedea numele complet când îl închideam și nu, nu scriam ca îmi plăcea de ea în oracol, nu îmi doream să știe nimeni, era secretul meu. Dacă afla un coleg că îmi place de o fata, râdea de mine...... Apoi făceam tot felul de legături, daca avea penar sau stilou ca al meu se știa, era a mea, clar. Prea multe semne, era evident. eram îndrăgostit de ea. Și ușor nu eram ma frământa mult treaba asta.

Apoi am trecut la faza a doua, am scăpat de trasul de păr, ma gândeam că o sa vină fata aia care o să "fie peticul sacului meu"… săptămâna oarbă, luna, anul…o sa mă cert cu ai mei pentru ca nu o sa ne lase sa o ardem prea mult împreună ș.a.m.d., nu am avut parte de treaba asta.
Când am mai crescut au apărut și ele, gândurile alea frumoase, mai un plan pe scurtă durată, o vezi îmbrăcata în tricoul tău, mergeți împreună la filmul preferat, o vezi cu câinele tău în lesă prin parc.

Toți am trecut prin stări de euforie atunci când ne-am aflat în relația perfectă. De fiecare dată când inima ne tresaltă pentru cineva și fluturașii încep să zburde în stomac ne simțim în al nouălea cer. Există însă și alte stări prin care orice îndrăgostit trece:
1. Hormonii o iau razna - palmele îți transpiră, te înroșești și capul pare că ți se învârte. Totul din pricina unor hormoni eliberați, care îți dau o stare de fericire.
2. Te trezești și mergi la culcare gândindu-te la o altă persoană în afară de tine - din clipa în care ai alături de tine o persoană foarte dragă, întreaga lume se învârte în jurul său. Adevărul este că totul ține de subconștient, ca și cum creierul ar fi programat să gândească așa.
3. Zâmbești atunci când ești singur - ați trecut cu siguranță prin etapa statului pe gânduri, rememorării fiecărui moment petrecut alături de persoana iubită și a zâmbetului.
4. Cânți - cum altfel să îți manifești mai bine fericirea decât prin câteva triluri executate la duș sau prin casă.
5. Dragostea te orbește -așa spune o vorbă din bătrâni și așase întâmplă de fiecare dată.

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Iubirea e tot si totul e iubire!


"Universul, stelele, planetele, natura, oamenii, animalele... totul este conectat prin Iubire.

Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneste la maxim persoanele umane fara sa le confunde.

În iubire se arata plenitudinea existentei.


Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pâna la El.


Iubirea este viata. Totul e legat numai de iubire.


Iubirea este Dumnezeu si când mori, înseamna ca tu, o particica din iubire, te întorci la izvorul vesnic al tuturor lucrurilor.


Dumnezeu nu este separat de noi, iar noi nu suntem separati unul de celalalt."


Traieste cu iubire! Fii Iubire!


Un prieten, care a suferit mult mi-a spus odata ca nu inseamna nimic sa iubesti, ci sa fii iubit. Am incercat, cum am putut, sa-i dau un raspuns.
A iubi inseamna totul. Iubirea e ceva de sine statator. Exista sau nu.
La ce folos ca cineva te iubeste daca Tu nu iubesti ? Nu e vorba de egoism… Dar noi, oamenii in general, ne confundam intre noi, respectiv sentimentele sau logica sentimentelor, mai bine spus. Desigur, aceasta este societatea. Dar, sa fim realisti: nu propria persoana conteaza cel mai mult ? Sincer acum. Il aud pe un domn X ca-mi spune : "As merge pana pe luna si inapoi pentru tine", dar, daca eu nu simt nimic pentru el atunci gandesc ceva de genul : "Ce naibii sa caute asta pe luna? De unde pana unde m-ar interesa asta?". Aa…romantismul ! Si ce e romantismul ? Prima faza a iubirii adica atunci cand esti indragostit. Ce sa spun ? Sunt doar cuvinte si toate cuvintele frumoase nu mai sunt originale. Sunt un cliseu.

 "Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau." Cristian Turcanu

"Arta iubirii incepe cu noi insine. Primul pas consta in a deveni constienti, in a intelege adevarul potrivit caruia fiecare om isi viseaza propriul vis. Cine intelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relatie, adica pentru el insusi. Stiind ca este responsabil pentru partea sa de relatie, el o poate controla cu usurinta. Nu are insa nici un rost sa incerce sa controleze si cealalta jumatate a relatiei. Daca il/o respectam cu adevarat, noi vom intelege ca partenerul nostru/partenera noastra, sau prietenul, fiul, mama, toti sunt pe deplin responsabili pentru jumatatea lor de relatie. Daca vom sti sa respectam cealalta jumatate, relatia noastra nu va fi niciodata caracterizata de conflicte. Noi nu vom avea nicodata parte de razboi in familie sau in cuplu.

Mai departe, daca intelegem ce inseamna iubirea sau ce inseamna teama, putem deveni constienti de modul in care ne comunicam visul altor persoane. Calitatea comunicarii noastre depinde de optiunile pe care le facem in fiecare moment, de racordarea ccealaltaorpului nostru emotional la vibratia iubirii sau la vibratia fricii. Chiar daca ne aflam pe calea fricii, noi putem sa schimbam vibratia pe cea a iubirii. Este o optiune personala. Constientizarea caii pe care ne aflam poate schimba totul.

In sfarsit, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire este rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, vom putea atinge maiestria in cea mai mare arta, Arta Iubirii.

Noi putem vorbi desrep iubire si putem scrie o mie de carti despre ea, dar iubirea difera pemtru fiecare om in parte, caci ea trebuie mai intai experimentata. Iubirea nu este un concept, este o stare de fapt, o modalitate de a actiona. Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea in actiune. Singura cale care conduce la suferinta este teama in actiune

Singura cale prin care putem atinge maiestria in iubire este sa practicam iubirea. Nu este nevoie sa o justificam sau sa o explicam; este suficient doar sa o practicam. Practica este cea care creaza maestrul." Don Miguel Ruiz

marți, 10 martie 2015

Ce se întâmplă în organism când ne îndrăgostim

Când ne pică cineva cu tronc, creierul nostru este invadat de dopamină și de norepinefrină, substanțe produse în mod natural de organism care generează starea de euforie. Acesta este motivul pentru care proaspeții îndrăgostiți nu au nicio problemă în a petrece ore-n șir vorbind noapte la telefon și sunt în stare să parcurgă distanțe mari doar ca sa fie împreună o oră. Când ne îndrăgostim, mai suntem invadați și de adrenalină care ne face inima să bată mai repede și să ni se înmoaie genunchii.

“Iubirea determina corpul sa elibereze o mulțime de substanțe chimice, care declanșează reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul ca ne înroșim în prezența persoanei iubite, palmele ne transpira, iar inima ne bate mai tare,” spune dr. Pat Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

Nivelurile acestor substanțe, care includ dopamina, adrenalina și noradrenalina, cresc atunci când doi oameni se indragostesc. Dopamina induce sentimente de euforie în timp ce adrenalina si noradrenalina sunt responsabile pentru bataia inimii, neliniste si starea generala de iubire.

Scanările RMN indica faptul ca iubirea declanseaza centri ai placerii din creier. Când ne indragostim, creste fluxul de sange in aceeasi parte a creierului implicata si in comportamentele obsesiv-compulsive.
“Dragostea scade nivelul de serotonina, care este frecventa la persoanele cu tulburari obsesiv-compulsive,” a declarat dr. Mary Lynn. “Acest lucru poate explica de ce ne concentram atentia pe partenerul nostru in etapele timpurii ale unei relatii si alte lucruri nu ne mai inereseaza.”

Medicii avertizeaza ca aceste raspunsuri fizice ale iubirii pot lucra în dezavantajul nostru. “Expresia” dragostea este oarba “este o notiune valabila pentru ca avem tendinta de a idealiza partenerul nostru si vedea doar lucruri pe care dorim sa le vedem în primele etape ale relatiei”, a spus dr. Mumby. Cei din afara relatiei pot avea o perspectiva mult mai obiectiva si rationala cu privire la relatie decât cele doua persoane implicate.

Exista trei faze ale iubirii, care includ dorinta, atractia si atasamentul. Dorinta este o faza dominata de hormoni. Fluxul de sânge marit din creier se întâmpla în timpul fazei de atractie, atunci când simtim o fixatie coplesitoare pe partenerul nostru. Acest comportament dispare în timpul fazei de atasament, atunci când organismul dezvolta o toleranta la stimulii placerii. Endorfinele si hormonii de vasopresina si oxitocina abunda in organism în acest moment si apare un sentiment general de bunastare si securitate, care conduce la o relatie de durata.

marți, 3 martie 2015

Semnificația Mărțișorului

    Una dintre legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele a
coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit și l-a închis într-o temniță, provocând suferința întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau... până nici copii nu mai râdeau.
    Nimeni nu știa ce sa facă pana când, un tânăr voinic s-a hotărât sa il înfrunte pe zmeu și să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, avand puterea multora dintre pamanteni. Calatoria tanarului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. Spre sfarsitul ierni, acesta a gasit castelul zmeului si s-au luptat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit si grav ranit, tanarul a reusit sa ajunga pana la temnita soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sangele acestuia curgand pe zapada alba. Soarele a urcat pe cer si a vestit venirea primarii, umpland de fericire inimile pamantenilor.
     De atunci, tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul semnifica dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui tanaralui voinic. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
     O alta legenda a martisorului ne spune ca intr-una din zile, umbland cu oile pe munti, baba Dochia a gasit o para pe care a legat-o cu un fir de ata. Toate acestea s-au intamplat intr-o zi de 1 Martie, de atunci extinzandu-se obiceiul.


Descoperiri arheologice

    Trecând de la legende la lumea de basm la cea reala, descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primaverii fiind confectionate din timpul iernii, urmand sa se poarte dupa ziua de 1 Martie. Pe atunci martisoarele erau fie niste pietricele colorate in alb si rosu insirate pe o ata fie o moneda (sau mai multe) legate cu fire subtiri de lana albe si negre (in unele locuri alb cu rosu). Dacii credeau ca martisoarele aduceau si le purtau pana cand infloreau copacii.


În zilele noastre...

     În zilele noastre, bănuțul purtător de noroc al dacilor aproape ca a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluțe din plastic sau din sticlă, inimioare , fete zâmbitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumpărător grăbit sau în pană de idei. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianții ambulanți care iți iau ochii cu fel și fel de “mărțișoare”, fără a cunoaște însă adevărata legendă a tradiționalului mărțișor.
    Ziua de 1 Martie are o bogata încarcatura comerciala, incarcatura ca o depaseste de multe ori pe cea traditionala.
Dar... trecand peste partea comerciala, putem spune ca in zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamna sau domnisoara) sa primeasca un martisor. Orice barbat care se respecta ofera sefei, colegei sau persoanei iubite un martisor, reprezentantele sexului frumos mandrindu-se in aceasta zi cu martisoarele primite.
    Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.

duminică, 22 februarie 2015

Sf Valentin - sărbătoarea dragostei

Sfântul Valentin – să ignorăm ziua îndrăgostiţilor sau nu? Unii spun că este o
sărbătoare fabricată, complet superficială, iar masele se supun geniilor malefice din marketing, cheltuind sume de bani pe cadouri inutile, care în această perioadă îşi dublează brusc preţul. Poate că aşa este. Alţii se întreabă de ce am adopta sărbătoarea americană, dacă avem Dragobetele noastre. Poate că au dreptate. Şi unii nu văd ce legătură ar fi între Sfântul Valentin din Terni, martir creştin din secolul III, care ar fi cununat îndrăgostiţi de religii diferite, cu inimioare, flori, bomboane, ursuleţi de pluş şi alte extravaganţe romantice.
Fiecare are partea sa de dreptate. În plus, de ce fix în această zi stabilită de alţii trebuie să-ţi exprimi iubirea? Această impunere este respinsă de mulţi. Şi este de înţeles: de ce într-o zi anume şi nu în mod spontan, când o simţi??
Dar… În afară de tinerii îndrăgostiţi lulea, cine poate spune că îşi exprimă des iubirea şi aprecierea pentru partenerul de cuplu în mod spontan, fără vreo ocazie specială? Cine face surprize plăcute sau mici cadouri persoanei iubite în zilele obişnuite? Foarte puţini, ceea ce nu înseamnă că nu ne iubim partenerul, ci că viaţa ne inhibă din spontaneitate şi ne face, din păcate, să uităm de micile lucruri atât de importante într-o relaţie de dragoste.

Să sărbătorim Sfântul Valentin?

Da! Dacă eşti împotriva spiritului comercial, sărbătoreşte fără a cheltui bani – nu acesta este cel mai important lucru, ci iubirea pe care ţi-o exprimi. Dacă eşti împotriva sărbătorii preluate, sărbătoreşte de Dragobete, sau alege o zi doar a ta şi a persoanei iubite. O zi anume pentru a sărbători iubirea nu poate face decât bine relaţiei tale!

Sfântul Valentin – ocazie să-ţi exprimi dragostea şi nu obligaţie!

Mulţi bărbaţi se întreabă dacă iubita lor ar vrea sau nu o surpriză de Sfântul Valentin. Şi uneori o întreabă, iar ea spune „sigur că nu, nu trebuie să te simţi obligat să faci ceva special; în plus, e o sărbătoare superficială”. Perfect! Ce nu ştiu bărbaţii? În 9 cazuri din 10, iubita lor tot ar fi surprinsă şi emoţionată de o mică surpriză! Ea tot speră totuşi să faci ceva… Nu este neapărat superficial – dacă nu obişnuiţi să vă faceţi mici surprize în cuplu, Ziua Îndrăgostiţilor există să vă amintească cât de frumos este atunci când o faceţi!
O statistică recentă realizată de Toluna QuickSurveys arată că cei aflaţi în relaţii lungi, mai ales cei căsătoriţi cu copii se aşteaptă la ceva romantic de Sfântul Valentin. 63% dintre cei cu copii doresc să facă ceva special, ceva romantic în această zi a îndrăgostiţilor. Tinerii poate sunt mai spontani, mai pasionali şi au mai mult timp liber – dar când ai o familie, o zi specială precum cea a Sfântului Vaentin este exact ceea ce trebuie…
Deşi majoritatea privesc sărbătoarea cu inimioarele, bombonelele, jucăriile pufoase şi florile ca fiind siropoasă şi superficială, tot doresc să facă ceva special cu persoana iubită. Chiar dacă este o seară romantică în doi, o felicitare personalizată, o floare… gestul contează.
Acelaşi studiu a arătat că bărbaţii tind să se simtă presaţi nu doar să facă iubitei lor o surpriză, dar şi să cheltuie mai mulţi bani pentru a o impresiona (în timp ce femeile se limitează la gesturi de iubire şi mici surprize, bărbaţii tind să cumpere cadouri mai scumpe sau să rezerve locuri la restaurante). Această presiune resimţită, această obligaţie pe care o simt unii strică spiritul sărbătorii! Nu cât ai cheltuit pe un cadou contează, ci simplul fapt că îţi arăţi iubirea şi aprecierea…

vineri, 9 ianuarie 2015

Despre gelozie....

Nu cred ca există persoană care sa nu fi simțit cel puțin o data in viață
gelozie puternică, tăioasă, atroce! La intrebarea „ce m-a apucat“, răspunsul diferă, pentru că gelozia este un sentiment care adesea ascunde frustrări și dorințe secrete.

În zilele noaste gelozia e considerată o trăire absolut normală, chiar o dovadă de dragoste. Nu de putine ori am auzit replica: "dacă nu ar fi gelos, nu m-ar iubi!" Să vedem dacă asa stau lucrurile in realitate!

Cand te vede purtand o discutie nevinovata cu un coleg de serviciu si face o criza de gelozie, acest lucru se petrece din dragoste? Mie mi se pare ca aici isi face loc nesiguranta sau teama de abandon... Nu spun ca nu te iubeste, dimpotriva! Dar gelozia nu are iubirea ca o cauza directa. El nu este gelos pentru ca te iubeste, ci e gelos pentru ca se simte amenintat de un potential rival si ii e frica sa nu te piarda.

Nu stiu daca tie ti se pare firesc sa fie gelos atunci cand discuti cu un prieten din copilarie, dar mie cu siguranta nu. Gelozia este o stare afectiva negativa, care nu implica relatii de proportionalitate cu dragostea. Adica nu e adevarat enuntul ca esti cu atat mai inclinat catre gelozie cu cat iubesti mai mult o persoana. Insa din pacate este adevarata relatia dintre gradul de nesiguranta, gravitatea complexelor de inferioritate si frecventa crizelor de gelozie. Cu cat partenerul tau este mai nesigur pe calitatile sale, cu atat mai mult vei avea parte de episoade de gelozie.

Sa atacam raul de la radacina! Cine sunt acele persoane "predispuse" la manifestari de gelozie si ce se intampla in sufletul lor (sau mai degraba ar fi trebuit sa spun mintea lor)? Este vorba despre aceia care pe parcursul vietii - dar mai ales in copilarie - au avut parte de nedreptati, au fost inselati sau abandonati.
Ei se asteapta in continuate sa fie inselati sau parasiti, traind de aceea constant o stare de suspiciune. Aceasta stare este dublata de o neincredere in fortele proprii. Pentru ca numai printr-o devalorizare personala acesti oameni au putut explica atitudinea nedreapta, partinitoare ori manipulativa a parintilori sau a celor apropiati.

De exemplu, un copil abuzat de parinti isi poate da urmatoarea explicatie: "Ma pedepseste atat de aspru pentru ca nu sunt destul de inteligent" - lucru ce duce la formarea unui complex de inferioritate care sa-l urmareasca toata viata. Acest copil ar putea avea o inteligenta peste medie, dar atata vreme cat asteptarile parintilor depasesc chiar notiunea de "exagerat", el se va simti in continuare "mai putin inteligent".

Dar parca vorbeam de gelozie? Credeti ca v-am sensibilizat cu posibilele traume suferite de partenerii gelosi pentru a va intari tendinta de a le accepta iesirile? Nici vorba! Incercam sa va ofer o explicatie a comportamentului lor. Caci uneori chiar simti nevoia sa intelegi de ce a mai iscat o scena, cand seful tau iti comunica la telefon sarcina pentru a doua zi?!

Se poate intampla sa ajungi sa te invinovatesti pentru starile lor. Poate n-ar fi trebuit sa discuti cu acel barbat la petrecere... Ori cu colegii de serviciu... Sau cu orice barbat... Problema lui nu este ceea ce faci tu, ci felul in care interpreteaza ceea ce faci. Si el chiar asta asteapta, sa faci cea mai mica "greseala". Urmeaza, evident, certuri sau scandaluri nesfarsite, epuizante, in care el acuza si tu te dezvinovatesti.
Iar daca e destul de convingator (caci pe el semnele nu-l inseala niciodata), te trezesti crezand ca intre un barbat si o femeie nu pot exista decat relatii erotice, asa incat e bine sa te feresti de orice prezenta masculina. Poate te-ai obisnuit si cu interogatoriul de fiecare seara: "unde ai fost? ce ai facut la serviciu? de ce ai intarziat doua minute?" etc.

Partenerul va incerca sa-ti controleze intreaga viata, in speranta de a-si tine sub observatie potentialii rivali, adica pe toti aceia care ii trezesc sentimete de inferioritate. Pe scurt, el evita sa mai traiasca acele stari de nesiguranta, inadecvare si se foloseste de tine! Exista mai multe nuante ale geloziei, insa eu ma voi opri la cea mai des intalnita. Si anume la gelozia in sens de posesivitate.

duminică, 4 ianuarie 2015

Femeia ideala ...


Am putea vorbi despre cel putin treizeci de viziuni asupra “femeii ideale”
devreme ce această noțiune primește tot atâtea definiții pe câte sunt rolurile celor ce vin în contact cu ea. De la părinții care au adus-o pe lume, prietenii și colegii de muncă, la eventualele sale progenituri ce se vor raporta la ea ca “mamă”, fiecare are câte o imagine a sa despre idealul de femeie.  

Conform unui studiu recent încheiat, bărbaţii din România preferă femeile care arată bine, sunt inteligente şi au încredere în sine. Bărbaţii chestionaţi aveau vârsta cuprinsă între 18 şi 50 de ani. Poate surprinzător, cam 20% dintre bărbaţi au declarat că pentru ei femeia perfectă este, în primul rând, inteligentă. Se ştie că femeile, în schimb, apreciază cel mai mult sinceritatea la bărbaţi.

Înaintea realizării studiului, se bănuia că bărbaţii preferă femeile frumoase, dar nu inteligente, pentru a le domina mai uşor, dar nu este aşa. Totuşi, frumuseţea fizică este în continuare o calitate apreciată de masculii din România, aceasta fiind asociată cu feminitatea. Femeile trebuie să fie bune gospodine, sensibile şi să aibă simţul umorului.
Conform studiului, o femeie trebuie să fie inteligentă, pentru a abilitatea de a se înţelege bine cu copiii, pe care să ştie să-i educe. Asta îşi doresc în primul rând bărbaţii români de la o doamnă. Aspectul fizic plăcut şi siguranţa de sine urmează la mică distanţă în topul preferinţelor.
S-a concluzionat că tinerii între 18 şi 26 de ani nu sunt prea interesaţi de situaţia financiară a femeilor, ci în primul rând de frumuseţea lor fizică. Totuşi, bărbaţii de peste 26 de ani sunt atraşi în primul rând de femeile inteligente, nepunând preţ pe independenţa financiară a acestora.
În cadrul studiului s-au aplicat 300 de chestionare telefonice şi e reprezentativ la nivel naţional pentru eşantionul bărbaţilor majori de până în 50 de ani. Au fost monitorizate 22 de tipologii de femei. Bărbaţii care au răspuns la chestionare au fost tentaţi mai mult de trei tipologii: femeia gospodină, cea sensibilă, precum şi dama amuzantă, acestea având rolurile de mamă, iubită şi prietenă.
Femeia ideală pentru bărbaţii români e modernă şi de succes: are inteligenţă, farmec şi este pregătită să facă faţă oricărei situaţii. De subliniat şi preferinţa bărbaţilor pentru femeile “de casă”, centrate pe familie.

Când își caută femeia ideală, bărbatul modern apreciază o serie de calități la posibila parteneră de viață.  Iată care sunt acestea!  
1. Să fie mai inteligentă ca el
Bărbații moderni au priceput, în fine, că au nevoie de o jumătate inteligentă, care să-i ajute să treacă prin viață, la bine și la rău. Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie de caracter - și de cele mai multe ori chiar așa și e. Cu o femeie alături, ego-ul masculin devine înțelepciune și își găsește direcția și sensul.
2. Să fie frumoasă
Se mai spune că frumusețea stă în ochii privitorului. Deci, atâta timp cât el te găsește frumoasă, conform criteriilor personale, totul e pe calea cea bună. Conceptul de frumusețe există de când s-a inventat omenirea – nu e ceva care trebuie minimalizat, ci apreciat la justa sa valoare.
3. Să fie blândă și grijulie
Persoanele cu suflet mare au un comportament blând și grijuliu. Și, de ce să n-o spunem, fiecare bărbat caută în femeia vieții grija și înțelegerea maternă.
4. Să se poată bucura de viață
Traiul de zi cu zi este adesea dificil. Ba chiar monoton sau plicticos. De aceea, jumătatea „mai bună” trebuie să fie capabilă să vadă și să pună în evidență lucrurile frumoase și interesante ale vieții – nu să se plângă mereu de neajunsuri. Bărbații vor să aibe alături o femeie dinamică, energică, optimistă, ba chiar dornică de aventură.
5. Să îl iubească din inimă
O femeie care să se dedice total iubirii sale și să ierte mult în numele acesteia – iată ce-și doresc domnii.
6. Să fie capabilă de compromisuri
Cel mai înețelept cedează, spune o vorbă. Iar bărbații nu sunt dispuși să cedeze atât de ușor... Prin urmare, femeia ideală este cea care știe, cu tact, să lase pe moment armele jos și să găsească căi „diplomatice” de a aplana un conflict sau de a găsi o rezolvare unei probleme complicate.
7. Să-l facă să se simtă el însuși
Bărbații vor ca femeia ideală să-i înțeleagă în toate cele și să-i vadă în privire reflecția sufletului lor...
8. Să nu-i fie frică să-i spună că a greșit
Domnii au nevoie de cineva care să-i zguduie puțin, din timp în timp, și să-i readucă pe calea cea bună. Partenera de viață ar trebui să facă acest lucru, la modul cât mai blând și mai înțelegător cu putință.
9. Să fie puternică, dar feminină
Cele două calități nu sunt în opoziție, dimpotrivă. Femeia ideală poate să aibă un caracter hotărât, „asezonat” cu tot șarmul feminității ei.
10. Să aibă un țel
Fie că are serviciu, fie că e casnică, partenera ideală trebuie să aibă un vis, un țel al ei, pe care se străduiește să-l îndeplinească. Un partener care face totul din obligație, fără să viseze la nimic... asta, pe termen lung, înseamnă erodarea relației de cuplu.


vineri, 5 decembrie 2014

Iubire adevarata

Cati dintre noi, astazi, mai credem in iubire, cati mai acordam credit iubirii adevarate si cati ne lasam inselati de declaratii rostite prea usor?

Cand doua din trei cupluri casatorite divorteaza si mult mai multe nici nu mai ajung in fata altarului, cum sa mai avem incredere ca iubirea adevarata exista? Si daca exista unde se duce atunci cand dispare? Unde se duc juramintele de credinta rostite sub clar de luna cu atata patos si in ce mod sunt pedepsiti cei ce le incalca?


Nimeni nu stie, desi iubirea este unul dintre cele mai cercetate aspecte ale vietii umane, statisticile reusesc sa spuna doar ca ar dura trei ani. Dar mai poate fi considerat veritabil ceva de dureaza atat de putin, sau in orice caz, ceva ce este sortit sa se sfarseasca candva?
Este la mare moda astazi sa fii indragostit, sa fii implicat intr-o relatie ca sa “te afli in randul lumii”, sa suferi din dragoste, sa te certi si sa te desparti doar de dragul dulcei impacari, sa pui acel condiment lipsa intr-o viata mai mult sau mai putin implinita, sa imbogatesti cu un plus de savoare o existenta incompleta si mohorata.

Intram in relatii de frica singuratatii, de teama ca imbatranim sau pentru ca vrem sa nastem o familie, pentru ca suntem presati de parinti, de societate, religie sau conceptii limitate si fixe, pentru ca vrem sa fim iubiti si protejati. Am invatat cum si unde sa cautam parteneri noi, cum sa flirtam, cum sa cucerim, sa impresionam, cum sa vindem cat mai bine iluzia ca suntem perfecti si ca meritam sa fim iubiti. Gasirea unui partener a devenit mai mult o vanatoare de vrajitoare decat impulsul firesc de a te uni cu cineva care ti-a taiat rasuflarea si fara de care nu mai poti trai. Am uitat sa asteptam sa se nasca intai sentimentul si apoi relatia si-am ajuns sa luam prea multe decizii majore confundand iubirea cu nevoile noastre, cu emotiile puternice care ne suprind, cu pasiunea trecatoare sau dorinta sexuala. Ne declaram prea repede indragostiti urmand a ajunge prea repede in statistici.

Unde gresim? Suntem oameni buni si este normal sa ne dorim sa fim iubiti si acceptati, ne place sa flirtam, sa ne tachinam, sa radem, sa petrecem timp de buna calitate impreuna . Este coplesitoare emotia nodului in gat, a fluturilor din stomac sau a partidelor patimase de amor, devenim prea repede dependenti de adrenalina, de starea de euforie pe care ti-o ofera orice inceput de relatie in perioada de curtare. Dar este aceasta dragostea? Sau punem incorect semnul egalitatii intre pasiune si dragoste?

Dragostea e musai sa fie arzatoare ca sa fie adevarata? Trebuie sa fie inflacarata si sa ne mistuie sufletele, sa nu ne lase sa dormim sau sa ne hranim, sa ne faca sa ne pierdem controlul si sa ne lipsim de ratiune? Sa ne indeparteze de prieteni si de tot ce inseamna trecut si relatii sociale? Sa ne simtim impliniti si iubiti numai lipiti unul de altul, cu corpurile impletite vibrand la unison intr-o cutiuta de cristal, de parca am fi singuri pe Pamant?

Nu, dragostea adevarata este altceva, o altfel de relatie, diferita de pasiune. Desi asa incepe in mod ideal orice poveste de dragoste, ingredientele pasiunii nu sunt sufieciente pentru a transforma iubirea in una adevarata, care sa dainuie. Cu timpul emotiile pasiunii se sting asemeni unei flacari care ramane fara oxigen si trebuie alimentate cu alt gen de trairi, cu sentimente, care sunt mult mai profunde si mai mature. Cu cat flacara arde cu o intensitate mai mare cu atat de stinge mai repede, dragostea arde mocnit si e nemuritoare.

Si cum o recunoastem, totusi? Cum diagnosticam iubirea?

-este atunci cand te simti atras de persoana iubita in totalitatea ei, cand reusesti sa vezi dincolo de ambalajul fizic, cand te pierzi in privirea ei in incercarea de a-i citi gandurile. Cand ii vezi si calitatile dar si defectele dar le accepti si hotarasti sa traiesti cu ele fara a incerca sa le schimbi.

-cand reusesti sa faci echipa cu partenerul tau completandu-va reciproc cunostiintele, cand deveniti complici care se sustin si se sprijina in orice conditii neconditionat de vreun fapt, cand invatati sa faceti lucruri impreuna.

-cand gasiti cu calm rezolvare situatiilor dificile de orice gen, comunicand si exprimandu-va sentimentele, temerile si convingerile. Cand aveti rabdare sa va cunoasteti si sa va intelegeti scriind impreuna propria voastra istorie.

-cand binele celuilalt si satisfacerea dorintelor sale devin mai presus decat ale tale chiar daca asta implica sacrificii si renuntari.

-cand te simti bine si confortabil in sanul relatiei voastre, stiind ca esti protejat, iubit si acceptat, cand oferi si primesti stabilitate si securitate fara teama de a fi parasit, abandonat la greu. Cand te simti liber sa fii tu insati, pentru ca dragostea nu te ingradeste si nu-ti taie aripile, ba din contra, te incurajeaza si sustine indiferent ce.

-cand oferi incredere si ti se raspunde in acelasi mod, legati printr-o prietenie reala, cand te simti in stare sa-ti pui sufletul pe tava fara teama ca vei fi ranit, cand iti permiti sa-ti exprimi sentimentele, nevoile, durerile si cele mai intime trairi avand certitudinea ca nu vei fi judecat si pedepsit.

-cand impartasiti acelasi sistem de valori, interese comune si planuri de viitor, dar respectand totodata diferentele de personalitate. Ca sa va iubiti nu-i nevoie sa fiti la fel sau asemanatori, puteti fi total diferiti atata vreme cat nu uitati valoarea respectului fata de celalalt. Puteti amesteca apa si uleiul, emulsia creata va da o savoare deosebita relatiei voastre.

Adauga acestor cerinte pasiune in cantitati mici cat sa intretii flacara iubirii fara sa arda prea repede si vei obtine dragostea adevarata. Este mai greu de dobandit dar mult mai trainica si durabila decat valtoarea pasiunii trecatoare. Investeti mai mult suflet dar obtii inzecit iubirea ce-o oferi. Dragostea aduce fericire, liniste si implinire in timp ce pasiunea este tumultuoasa si impanata cu neincredere, insecuritate, deziluzii si deceptii. Depinde de tine ce cauti...